bubui
/bu.bu'i/Etimologie
Formație onomatopeică.
Definiții
- (v.intranz.) (despre tunete; p.ext. despre arme de foc sau alte surse de zgomot) a produce un zgomot înfundat și puternic, adesea repetat (prin ecou) la intervale scurte.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | bubuea | bubueau |