← înapoi la căutare

buși

/buʃʲ/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din verbul a buși.

Definiții

  1. forma de plural nearticulat pentru buș.
  2. (numai în locuțiunea adverbială)

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativbușbuși
genitiv-dativbușuluibușilor
vocativbușulebușilor
articulatbușulbușii

buși

/buʃʲ/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din slavă (veche) *bušiti („a lovi”) (Cihac, II, 35; Skok 72); confer bulgară буша (buša) („dau cu pumnii”), sârbocroată, cehă bušiti („a lovi”). Slavă (veche) *bušiti pare a cere un *bušĭ, neconfirmat de texte.

Definiții

  1. (v.tranz. și intranz.) a lovi (cu pumnul), a izbi.
  2. (v.tranz.) a împinge pe cineva cu putere; a îmbrânci, a trânti.

Declinare

CazSingularPlural
verbbușeabușeau

buș

/buʃ/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Derivat regresiv din verbul a buși. DAR pare a nu-l accepta ca deverbal de la buși, și pe care Giuglea, Dacor., III, 618, îl derivă de la un latină *bysseus, din greacă βύσσος (výssos), ceea ce este puțin sau deloc probabil.

Definiții

  1. (s.m.) (pop.) pumn.
  2. (s.n.) (înv.) lovitură puternică dată cu pumnii.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativbușbuși/bușuri
genitiv-dativbușuluibușilor/bușurilor
vocativbușulebușilor/bușurilor
articulatbușulbușii/bușurile

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică