brăcinarul
/brə.ʧiˈna.rul/Etimologie
Din brăcinar.
Definiții
- forma de singular articulat pentru brăcinar.
brăcinar
/brə.ʧi'nar/Etimologie
Din brăcină (regionalism pentru „cingătoare” < latină) + sufixul -ar.
Definiții
- șiret, sfoară sau curea cu care se strâng în jurul mijlocului izmenele, ițarii etc.; brâneț.
- vergea de oțel care leagă coarnele plugului, pentru a le întări.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | brăcinar | brăcinare |
| genitiv-dativ | brăcinarului | brăcinarelor |
| vocativ | brăcinarule | brăcinarelor |
| articulat | brăcinarul | brăcinarele |
Proverbe & zicători
- „Dacă te ține brăcinarul”
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică