← înapoi la căutare

brevetul

/breˈve.tul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din brevet.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru brevet.

brevet

/bre'vet/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză brevet.

Definiții

  1. document oficial acordat de o autoritate (de stat) prin care se conferă unei persoane o distincție, o calitate în virtutea căreia are anumite drepturi speciale.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativbrevetbrevete
genitiv-dativbrevetuluibrevetelor
vocativbrevetulebrevetelor
articulatbrevetulbrevetele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică