← înapoi la căutare

branțul

/ˈbran.ʦul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din branț.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru branț.

branț

/branʦ/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din germană Brandsohle.

Definiții

  1. bucată de piele, de carton sau de plută care se aplică în interiorul încălțămintei, peste talpa propriu-zisă.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativbranțbranțuri
genitiv-dativbranțuluibranțurilor
vocativbranțulebranțurilor
articulatbranțulbranțurile

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică