branț
/branʦ/Etimologie
Din germană Brandsohle.
Definiții
- bucată de piele, de carton sau de plută care se aplică în interiorul încălțămintei, peste talpa propriu-zisă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | branț | branțuri |
| genitiv-dativ | branțului | branțurilor |
| vocativ | branțule | branțurilor |
| articulat | branțul | branțurile |