← înapoi la căutare

brăcinar

/brə.ʧi'nar/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din brăcină (regionalism pentru „cingătoare” < latină) + sufixul -ar.

Definiții

  1. șiret, sfoară sau curea cu care se strâng în jurul mijlocului izmenele, ițarii etc.; brâneț.
  2. vergea de oțel care leagă coarnele plugului, pentru a le întări.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativbrăcinarbrăcinare
genitiv-dativbrăcinaruluibrăcinarelor
vocativbrăcinarulebrăcinarelor
articulatbrăcinarulbrăcinarele

brăcinarul

/brə.ʧiˈna.rul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din brăcinar.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru brăcinar.

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică