bour

Etimologie

Din latină būbălus. Înrudit cu franceză bubale și spaniolă búbalo. Cuvântul latin būbălus se alterase deja, confer bobulum „bestia silvatica, habet cornibus magnis” (Silos 58). Este de ademenea posibil să fi existat o confuzie cu latină bubulus („tăuraș”), ceea ce ar fi ușurat confuzia ulterioară între cele două animale, bou și bour, prin intermediul unei singure denumiri. Cipariu, Arhiv., consideră că bour este reprezentant al latină bos urus.

Definiții

1. (zool.) (Bos primigenius) taur sălbatic, care trăia odinioară și în țara noastră, socotit strămoșul direct al vitelor mari cornute; bou sur.
2. (ist.) vechea stemă a Moldovei, închipuind un cap de bour.
3. (înv.) fier (înroșit) cu care se însemnau răufăcătorii, vitele, pietrele de hotar etc.
4. (spec.) partea de dinainte a tălpii de la sanie, întoarsă în sus (în forma coarnelor bourului).

Declinare