bornă
/'bor.nə/Etimologie
Din franceză borne.
Definiții
- stâlp fixat pe marginea unui drum pentru indicarea kilometrajului, a distanței până la localitățile de pe șosea etc.
- stâlp implantat la distanțe regulate în marginea unui drum carosabil.
- piesă metalică de contact aparținând unui circuit electric, montată la capătul unui conductor într-o instalație, mașină sau aparat, și care asigură legătura cu un alt circuit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bornă | borne |
| genitiv-dativ | bornei | bornelor |
| vocativ | bornă | bornelor |
| articulat | borna | bornele |