substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din a (se) boncălui.
Definiții
- faptul de a boncălui; răget, strigăt specific scos de cerbi și de alte erbivore în perioada de rut.
- (fig.) sunet prelung emis de unele instrumente de suflat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | boncăluit | — |
| genitiv-dativ | boncăluitului | — |
| vocativ | boncăluitule | — |
| articulat | boncăluitul | — |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- (v.refl. intranz.) (despre cerbi și alte erbivore mari) a scoate strigăte specifice rasei în perioada de rut; a boncăi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | boncăluea | boncălueau |