bocet
/'bo.ʧet/Etimologie
Din a (se) boci + sufixul -et.
Definiții
- plâns zbuciumat, însoțit de vaiete, strigăte, tânguiri; jalet, vaiet.
- lamentație improvizată, de obicei versificată și cântată pe o anumită melodie, care face parte din ritualul înmormântărilor (la țară); cântare de mort.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bocet | bocete |
| genitiv-dativ | bocetului | bocetelor |
| vocativ | bocetule | bocetelor |
| articulat | bocetul | bocetele |