bobârnac
/bo.bɨrˈnak/Etimologie
Etimologie necunoscută. Poate în legătură cu germană Schabernack (Iordan, BF, VI, 164).
Definiții
- lovitură dată peste nas, peste ureche etc. prin destinderea degetului arătător sau mijlociu după ce a fost încordat pe degetul mare.
- (fig.) aluzie răutăcioasă, înțepătură la adresa cuiva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bobârnac | bobârnace |
| genitiv-dativ | bobârnacului | bobârnacelor |
| vocativ | bobârnacule | bobârnacelor |
| articulat | bobârnacul | bobârnacele |