bobârnacul (toate sensurile)

Definiția cuvântului „bobârnacul”

bobârnaculsubstantiv

  1. lovitură dată peste nas, peste ureche etc. prin destinderea degetului arătător sau mijlociu după ce a fost încordat pe degetul mare.
  2. (fig.) aluzie răutăcioasă, înțepătură la adresa cuiva.

bobârnaculsubstantiv

  1. forma de singular articulat pentru bobârnac.