bobot
/boˈbot/Etimologie
Creație expresivă, confer slavă (veche) bobotŭ („zgomot”), bobotati („a face zgomot”), neogreacă βωβός(vovós, „tont”), spaniolă bobo. Confer și bulgară бобот (bobot), sârbocroată бобот/bobot.
Definiții
- (înv. și reg.; precedat de „în”, „din”) întâmplare.
- (reg.) acces (de furie, de mânie).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bobot | bobote |
| genitiv-dativ | bobotului | bobotelor |
| vocativ | bobotule | bobotelor |
| articulat | bobotul | bobotele |