bobornicul
/boˈbor.ni.kul/Etimologie
Din bobornic.
Definiții
- forma de singular articulat pentru bobornic.
bobornic
/bo'bor.nik/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- (bot.) (Veronica beccabunga) plantă erbacee cu tulpina înaltă, groasă, cu frunze cărnoase și cu flori albastre.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bobornic | bobornici |
| genitiv-dativ | bobornicului | bobornicilor |
| vocativ | bobornicule | bobornicilor |
| articulat | bobornicul | bobornicii |
Sinonime: (bot.) șopârliță, (reg.) pribolnic
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică