bobornicul (toate sensurile)

Definiția cuvântului „bobornicul”

boborniculsubstantiv

  1. (bot.) (Veronica beccabunga) plantă erbacee cu tulpina înaltă, groasă, cu frunze cărnoase și cu flori albastre.

boborniculsubstantiv

  1. forma de singular articulat pentru bobornic.