blițul
/ˈbli.ʦul/Etimologie
Din bliț.
Definiții
- forma de singular articulat pentru bliț.
bliț
/bliʦ/Etimologie
Din germană Blitz.
Definiții
- sursă de lumină proprie, intensă și de scurtă durată, cu care este prevăzut un aparat fotografic și care se aprinde simultan cu deschiderea obturatorului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bliț | blițuri |
| genitiv-dativ | blițului | blițurilor |
| vocativ | blițule | blițurilor |
| articulat | blițul | blițurile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică