bliț
/bliʦ/Etimologie
Din germană Blitz.
Definiții
- sursă de lumină proprie, intensă și de scurtă durată, cu care este prevăzut un aparat fotografic și care se aprinde simultan cu deschiderea obturatorului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bliț | blițuri |
| genitiv-dativ | blițului | blițurilor |
| vocativ | blițule | blițurilor |
| articulat | blițul | blițurile |