blițul (toate sensurile)

Definiția cuvântului „blițul”

blițulsubstantiv

  1. sursă de lumină proprie, intensă și de scurtă durată, cu care este prevăzut un aparat fotografic și care se aprinde simultan cu deschiderea obturatorului.

blițulsubstantiv

  1. forma de singular articulat pentru bliț.