blanc
/blank/Etimologie
Din germană Blank.
Definiții
- piele tăbăcită, suplă și elastică, folosită în marochinărie.
- fâșie de material insensibil adăugată la capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică pentru a le proteja.
- spațiu alb care desparte două cuvinte tipărite.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | blanc | blancuri |
| genitiv-dativ | blancului | blancurilor |
| vocativ | blancule | blancurilor |
| articulat | blancul | blancurile |