binișor
/bi.ni'ʃor/Etimologie
Din bine + sufixul -ișor.
Definiții
- diminutiv al lui bine.
- cu băgare de seamă; fără grabă, cu calm.
- cu blândețe, prietenos.
Proverbe & zicători
- „Vede binișor în pungă, are ochii ce să-ți ungă.”Bani și avere
- „Vede binișor în pungă”Bani și avere
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică