← înapoi la căutare

binecuvânta

/bi.ne.ku.vɨn'ta/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din bine + a cuvânta. Compus ca în greacă εὐλογείν (eflogeís), slavă (veche) blagosloviti, confer latină benedicere.

Definiții

  1. (v.tranz.) (despre dumnezeu) a revărsa grația divină; a blagoslovi.
  2. (v.tranz.) (despre preoți) a revărsa harul divinității asupra unui lucru sau asupra oamenilor; a blagoslovi.
  3. (v.tranz.) (p.anal.) a dori prosperitate și fericire cuiva (invocând adesea numele lui Dumnezeu).
  4. (v.tranz.) a lăuda, a slăvi pe Dumnezeu.
  5. (v.tranz.) (p.anal.) a lăuda, a preamări pe cineva în semn de recunoștință.

Declinare

CazSingularPlural
verbbinecuvântabinecuvântau

binecuvântat

/bi.ne.ku.vɨn'tat/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din a binecuvânta.

Definiții

  1. care a primit binecuvântare religioasă; blagoslovit.
  2. (fig.) înzestrat, talentat, dotat.
  3. (despre lucruri) care are o acțiune binefăcătoare.
  4. (despre cauze, motive etc.) bine întemeiat, îndreptățit, justificat.

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică