← binecuvântat (toate sensurile)

Definiția cuvântului „binecuvântat”

binecuvântat — verb

  1. (v.tranz.) (despre dumnezeu) a revărsa grația divină; a blagoslovi.
  2. (v.tranz.) (despre preoți) a revărsa harul divinității asupra unui lucru sau asupra oamenilor; a blagoslovi.
  3. (v.tranz.) (p.anal.) a dori prosperitate și fericire cuiva (invocând adesea numele lui Dumnezeu).
  4. (v.tranz.) a lăuda, a slăvi pe Dumnezeu.
  5. (v.tranz.) (p.anal.) a lăuda, a preamări pe cineva în semn de recunoștință.

binecuvântat — adjectiv

  1. care a primit binecuvântare religioasă; blagoslovit.
  2. (fig.) înzestrat, talentat, dotat.
  3. (despre lucruri) care are o acțiune binefăcătoare.
  4. (despre cauze, motive etc.) bine întemeiat, îndreptățit, justificat.