berechet
/be.re'ket/Etimologie
Din turcă bereket.
Definiții
- (reg.) belșug, abundență.
- (adverbial; sens curent) din belșug, din abundență.
- noroc, prosperitate (neașteptată).
- (ir.) om care aduce belșug, noroc.
- om șiret, mincinos, șmecher, care înșală pe alții, haimana.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | berechet | berecheturi |
| genitiv-dativ | berechetului | berecheturilor |
| vocativ | berechetule | berecheturilor |
| articulat | berechetul | berecheturile |