beciul
/ˈbe.ʧjul/Etimologie
Din beci.
Definiții
- forma de singular articulat pentru beci.
Din beci.
Etimologie necunoscută. Probabil din cumană beč („fortificat”) (DAR, Pușcariu, Lr., 315), cuvânt oriental care s-a păstrat și în numele vechi al Vienei, turcă beç > română Beci (confer Șeineanu, II, 42).
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | beci | beciuri |
| genitiv-dativ | beciului | beciurilor |
| vocativ | beciule | beciurilor |
| articulat | beciul | beciurile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică