Etimologia cuvântului „beciul”
Etimologie necunoscută. Probabil din cumană beč („fortificat”) (DAR, Pușcariu, Lr., 315), cuvânt oriental care s-a păstrat și în numele vechi al Vienei, turcă beç > română Beci (confer Șeineanu, II, 42).
Etimologie necunoscută. Probabil din cumană beč („fortificat”) (DAR, Pușcariu, Lr., 315), cuvânt oriental care s-a păstrat și în numele vechi al Vienei, turcă beç > română Beci (confer Șeineanu, II, 42).