← înapoi la căutare

becisnicul

/beˈʧis.ni.kul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din becisnic.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru becisnic.

becisnic

/beˈʧis.nik/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Definiții

  1. (pop.) om vrednic de compătimire, lipsit de personalitate, de inteligență și de energie; ticăit.
  2. om debil, slăbănog, neputincios, bolnăvicios.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativbecisnicbecisnici
genitiv-dativbecisniculuibecisnicilor
vocativbecisniculebecisnicilor
articulatbecisniculbecisnicii

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică