becisnicul (toate sensurile)

Definiția cuvântului „becisnicul”

becisniculsubstantiv

  1. (pop.) om vrednic de compătimire, lipsit de personalitate, de inteligență și de energie; ticăit.
  2. om debil, slăbănog, neputincios, bolnăvicios.

becisniculsubstantiv

  1. forma de singular articulat pentru becisnic.