beci
/beʧʲ/Etimologie
Etimologie necunoscută. Probabil din cumană beč („fortificat”) (DAR, Pușcariu, Lr., 315), cuvânt oriental care s-a păstrat și în numele vechi al Vienei, turcă beç > română Beci (confer Șeineanu, II, 42).
Definiții
- pivniță.
- închisoare (în subsolul unei clădiri).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | beci | beciuri |
| genitiv-dativ | beciului | beciurilor |
| vocativ | beciule | beciurilor |
| articulat | beciul | beciurile |