basileu
/ba.siˈleu/Etimologie
Din franceză basileus, confer greacă βασιλεύς (basileus, „rege”).
Definiții
- (în Grecia homerică) titlu purtat de conducătorii tribali.
- titlu al celui de-al doilea arhonte în Atena antică.
- (ist.) titlu oficial al regilor persani până la cucerirea arabă.
- titlu purtat de împărații bizantini; persoană având acest titlu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | basileu | basilei |
| genitiv-dativ | basileului | basileilor |
| articulat | basileul | basileii |
Sinonime: împărat