Etimologie

Din latină barbarus < greacă antică βάρβαρος (barbaros) ("străin, straniu"). Onomatopeic, imitând limbile străine "bla bla". Confer franceză barbare.

Definiții

1. (la m. pl.) nume generic pentru popoarele care au năvălit la începutul evului mediu în Europa; (și la sg.) persoană care făcea parte dintr-un asemenea popor.
2. (fig.) (adesea adjectival) persoană necivilizată, cu purtări grosolane.
3. persoană cu atitudine și comportare inumană, crudă, sălbatică.

Exemple

• Un procedeu barbar.

Declinare

Definiții

1. nume dat, în antichitate, de greci și de romani oricui nu era grec sau roman.
2. (adverbial) în mod crud, sălbatic, grosolan.

Exemple

• Triburi, neamuri barbare.

Sinonime: 1: primitiv, sălbatic, (înv.) sireap, varvar, vărvăresc, 2: crud, feroce, inuman, nemilos, neomenos, sălbatic, (înv.) vărvăresc, (fig.) dur, rău