barbar (toate sensurile)

Definiția cuvântului „barbar”

barbarsubstantiv

  1. (la m. pl.) nume generic pentru popoarele care au năvălit la începutul evului mediu în Europa; (și la sg.) persoană care făcea parte dintr-un asemenea popor.
  2. (fig.) (adesea adjectival) persoană necivilizată, cu purtări grosolane.
  3. persoană cu atitudine și comportare inumană, crudă, sălbatică.

barbaradjectiv

  1. nume dat, în antichitate, de greci și de romani oricui nu era grec sau roman.
  2. (adverbial) în mod crud, sălbatic, grosolan.