baraboi
/ba.ra'boj/Etimologie
Din maghiară baraboly („plantă, alunele”) (Cihac, II, 479; DAR), confer și bulgară барабой (baraboj, „cartof”), ruteană barabolja, („cartof”). Pare a fi avut loc o contaminare cu numele Brandenburg, regiune de unde se importau cartofi în cantități mari (Philippide, Principii, 109; Borcea 177; Tiktin; Berneker 81; DAR), sau mai curând cu germană Grundbirne.
Definiții
- (bot.) (Chaerophyllum bulbosum) plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori albe, cu rădăcină comestibilă în formă de bulb; alunele.
- (spec.) dans țărănesc asemănător cu hora; melodia după care se execută acest dans.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | baraboi | baraboi |
| genitiv-dativ | baraboiului | baraboilor |
| vocativ | baraboiule | baraboilor |
| articulat | baraboiul | baraboii |
Sinonime: 1: (bot.) (reg.) alunele (pl.), gușnică, (prin Transilv.) maranioi