baftă
/'baf.tə/Etimologie
Din turcă baht (Popescu-Ciocănel 14; DAR; Ronzevalle 48), care a trecut în rromani batch (Miklosich, Zig., 172; Wlislocki 72). În română pare a fi intrat prin intermediul țigănesc (Graur 124; Graur, Notes, IV, 196; Juilland 157) și consideră o nuanță de vulgaritate; cu toate că este un cuvânt foarte folosit în limbajul comun, apare rareori în literatură.
Definiții
- (arg. și fam.) concurs de împrejurări favorabile.
Exemple
- A avea baftă.
- Baftă!
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | baftă | bafte |
| genitiv-dativ | baftei | baftelor |
| articulat | bafta | baftele |
Sinonime: noroc, succes, șansă