bărdacă
/bər'da.kə/Etimologie
Din bărdac.
Definiții
- ulcică smălțuită de pământ (cu toartă).
- varietate indigenă de prune, lunguiețe și puțin strangulate spre coadă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bărdacă | bărdace |
| genitiv-dativ | bărdacei | bărdacelor |
| vocativ | bărdacă | bărdacelor |
| articulat | bărdaca | bărdacele |