← înapoi la căutare

bănuitul

/bə.nuˈi.tul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din bănuit.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru bănuit.

bănuit

/bə.nuˈit/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Definiții

  1. persoană presupusă a fi săvârșit o infracțiune, fără a exista însă dovezi îndestulătoare pentru a putea fi pusă sub învinuire.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativbănuitbănuiți
genitiv-dativbănuituluibănuiților
vocativbănuitulebănuiților
articulatbănuitulbănuiții

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică