← bănuitul (toate sensurile)

Definiția cuvântului „bănuitul”

bănuitul — substantiv

  1. persoană presupusă a fi săvârșit o infracțiune, fără a exista însă dovezi îndestulătoare pentru a putea fi pusă sub învinuire.

bănuitul — substantiv

  1. forma de singular articulat pentru bănuit.