bârlog
/bɨrˈloɡ/Etimologie
Din slavă (veche) *brŭlogŭ. Din slavă a intrat și în albaneză borlok, maghiară barlang, neogreacă μπριλόγο (brilógo) (G. Meyer, Neugr. St., II, 44).
Definiții
- vizuină de urs; (p.gener.) vizuină a altor animale sălbatice.
- (fig.) culcuș; locuință.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bârlog | bârloguri |
| genitiv-dativ | bârlogului | bârlogurilor |
| vocativ | bârlogule | bârlogurilor |
| articulat | bârlogul | bârlogurile |