bârfă
/ˈbɨr.fə/Etimologie
Din a (se) bârfi (derivat regresiv).
Definiții
- (fam.) bârfeală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bârfă | bârfe |
| genitiv-dativ | bârfei | bârfelor |
| vocativ | bârfă | bârfelor |
| articulat | bârfa | bârfele |
Proverbe & zicători
- „Dreptul nu se teme de bârfă”Vorbă și tăcere
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică