← înapoi la căutare

bâiguit

/bɨj.guˈit/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din a (se) bâigui.

Definiții

  1. (despre vorbire) fără noimă, fără sens, rău articulat.
  2. (despre oameni) zăpăcit, buimac.

bâigui

/bɨj.gu'i/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Origine incertă. Poate din maghiară bolyongni („a rătăci”), alternativ creație expresivă.

Definiții

  1. (v.intranz. și refl.) a vorbi incoerent, încurcat; a spune prostii.

Declinare

CazSingularPlural
verbbâigueabâigueau

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică