← bâiguit (toate sensurile)

Definiția cuvântului „bâiguit”

bâiguit — verb

  1. (v.intranz. și refl.) a vorbi incoerent, încurcat; a spune prostii.

bâiguit — adjectiv

  1. (despre vorbire) fără noimă, fără sens, rău articulat.
  2. (despre oameni) zăpăcit, buimac.