verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină auscultāre.
Definiții
- (v.tranz.) a-și încorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se strădui să audă.
- (med.) a ausculta.
- a auzi.
- (v.tranz. și intranz.) a fi atent la ceea ce se spune sau se cântă.
- (v.tranz.) a examina oral un elev.
- (v.tranz.) a audia un martor (într-un proces)
- (v.tranz.) a acorda importanță celor spuse de cineva, a lua în considerație; a împlini o dorință, o rugăminte.
- (v.tranz. și intranz.) a da urmare, a se conforma unui ordin, unui sfat etc.; a face întocmai cum vrea cineva.
Exemple
- Trebuie să asculți!
- Ascultă-mă!
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | asculta | ascultau |
Sinonime: auzi, audia, (med.) ausculta
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din verbul a asculta.
Definiții
- (bis.; înv.) înțelegere a Sfintei Scripturi.
- (înv.; p.ext.) urmare a perceptelor creștine.
- (înv.; spec.) urmare a vieții lui Iisus Hristos.
- ascultare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | ascultat | ascultaturi |
| genitiv-dativ | ascultatului | ascultaturilor |
| articulat | ascultatul | ascultaturile |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- auzit.
- audiat.
- examinat.
- căruia, în calitate de stăpân, mai-mare, superior i s-a făcut voia.
- (despre porunci, ordine) îndeplinit.
- (despre sfaturi) urmat.
Sinonime: 1: auzit, 2: audiat, 3: examinat, 5: îndeplinit, 6: urmat
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de participiu trecut pentru asculta.