arnici
/arˈniʧʲ/Etimologie
Origine necunoscută. Pare o deformare populară de la urșinic („catifea”). Singura ipoteză diferită pe care o cunoaștem, a lui Scriban (din bulgară яреница, jarenica) nu pare potrivită. Din română provine probabil bulgară арнич (arnič) (Capidan, Raporturile, 220) și maghiară arninci (Candrea, Elemente, 406). Confer și sârbocroată јареница (jarenica).
Definiții
- bumbac răsucit într-un singur fir și vopsit în diferite culori, întrebuințat la cusutul înfloriturilor pe cămăși, pe ștergare etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | arnici | arniciuri |
| genitiv-dativ | arniciului | arniciurilor |
| vocativ | arniciule | arniciurilor |
| articulat | arniciul | arniciurile |