Etimologia cuvântului „arniciul”

Origine necunoscută. Pare o deformare populară de la urșinic („catifea”). Singura ipoteză diferită pe care o cunoaștem, a lui Scriban (din bulgară яреница, jarenica) nu pare potrivită. Din română provine probabil bulgară арнич (arnič) (Capidan, Raporturile, 220) și maghiară arninci (Candrea, Elemente, 406). Confer și sârbocroată јареница (jarenica).