← înapoi la căutare

armonia

/ar.moˈni.a/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din armonie.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru armonie.

armonie

/ar.moˈni.e/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din franceză harmonie < latină harmonia.

Definiții

  1. potrivire desăvârșită a elementelor unui întreg.
  2. bună înțelegere în relațiile dintre două persoane, două colectivități etc.
  3. îmbinare melodioasă a mai multor sunete (în muzică sau în poezie); (spec.) (muz.) concordanță fonică între sunete.
  4. parte a teoriei muzicale care studiază acordurile în compoziție.
  5. (reg.) armonică.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativarmoniearmonii
genitiv-dativarmonieiarmoniilor
vocativarmoniearmoniilor
articulatarmoniaarmoniile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică