Definiția cuvântului „armonia”

armonia — substantiv

potrivire desăvârșită a elementelor unui întreg.
bună înțelegere în relațiile dintre două persoane, două colectivități etc.
îmbinare melodioasă a mai multor sunete (în muzică sau în poezie); (spec.) (muz.) concordanță fonică între sunete.
parte a teoriei muzicale care studiază acordurile în compoziție.
(reg.) armonică.