ara
/aˈra/Etimologie
Din latină arāre, forma de prezent infinitiv activ pentru arō („a ara, a cultiva”). Înrudit cu aromână ar, arare, francoprovensală arar, friulană arâ, italiană arare, occitană arar, portugheză arar, sardă arai, arare, siciliană arari, spaniolă arar și venețiană arar.
Definiții
- (v.tranz.) a răsturna cu plugul brazde de pământ în vederea pregătirii solului pentru cultivare.
Exemple
- Tractoarele ară pământul.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | ara | arau |
Sinonime: (rar) scurma, (înv.) plugări