arțag
/arˈʦag/Etimologie
Din maghiară harcag (Philippide, Principii, 150; DAR), confer harță. Este mai puțin probabil etimonul maghiară harag („turbare”) (Cihac, II, 476).
Definiții
- (pop. și fam.) pornire spre ceartă, chef de ceartă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | arțag | arțaguri |
| genitiv-dativ | arțagului | arțagurilor |
| vocativ | arțagule | arțagurilor |
| articulat | arțagul | arțagurile |