aprind
/aˈprind/Etimologie
Din aprinde.
Definiții
- forma de persoana a I-a singular la prezent pentru aprinde.
- forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru aprinde.
- forma de persoana a III-a plural la prezent pentru aprinde.
Din aprinde.
Din latină apprĕndĕre, de la apprĕnhĕndĕre (Șeineanu, Semasiol., 181; Pușcariu 100; Candrea-Dens., 1448; REW 554; DAR), de unde provin, cu sensuri diferite, și italiană apprendere, provensală aprendre, franceză apprendre, spaniolă, portugheză aprender. Totuși, sensul român este deja romanic, confer franceză prendre cu funcție intranzitivă (le feu a pris), italiană il fuoco é appreso, spaniolă prender. Trăsături ale sensului romanic al lui apprendere (a aprinde) sunt atestate la Grégoire de Tours (confer Densusianu, HLr., 186), în vechea franceză apprendre și în italiană apprendersi d'amore (paralel cu franceză s'éprendre).
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | aprindea | aprindeau |
Sinonime: 1: ațâța, face, 2: incendia, 3: declanșa, 4: izbucni, dezlănțui, 6: înflăcăra, înfoca, însufleți, pasiona, stârni, 7: îmbujora, înroși, 8: încinge
Antonime: a (se) aprinde: (se) stinge, a se aprinde: (se) potoli
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică