antenă
/an'te.nə/Etimologie
Din franceză antenne < latină antenna.
Definiții
- (adesea fig.) fiecare dintre cele două firișoare mobile care se află la capul unor insecte, al crustaceelor și al miriapodelor și care servește ca organ de simț.
- conductă sau ansamblu de conducte electrice aeriene care formează un circuit electric (folosit în radiocomunicații).
- bară lungă și mobilă prinsă transversal de catarg, spre a ține o parte din pânzele unei corăbii.
- (fam.; adesea la pl.) sursă de informații.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | antenă | antene |
| genitiv-dativ | antenei | antenelor |
| vocativ | antenă | antenelor |
| articulat | antena | antenele |