verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină *ammĭxtĭcāre, de la mĭxtus.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) a (se) face un amestec.
- (v.tranz.) a provoca dezordine, a încurca diverse lucruri între ele.
- (v.refl.) (despre grupuri de ființe deosebite) a pătrunde unele printre altele; a se pierde, a dispărea în...; p. ext. a se amesteca.
- (v.refl.) a interveni, a se băga, a se vârî (nechemat) într-o acțiune, într-o discuție etc.
Exemple
- Amestecă mai multe substanțe.
- S-a amestecat în discuție.
- Se amestecă în joacă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | amesteca | amestecau |
Sinonime: 1: combina, (prin Transilv. și Maram.) sfeti, 2: încurca, 3: corci, 4: se băga, interveni, se vârî
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din verbul a amesteca.
Definiții
- reuniune de lucruri diverse; complex format din elemente diferite; amestecătură, combinație, mixtură.
- (chim.) produs obținut prin punerea laolaltă a mai multor substanțe care își păstrează proprietățile caracteristice.
- amestecătură.
- intervenție într-o afacere; participare (necerută sau forțată) la treburile sau relațiile altora; ingerință.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | amestec | amestecuri |
| genitiv-dativ | amestecului | amestecurilor |
| vocativ | amestecule | amestecurilor |
| articulat | amestecul | amestecurile |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a I-a singular la prezent pentru amesteca.
- forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru amesteca.